Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor, în care scop se ocupa cu “masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice”, în care scop “trebuie sa asigure înregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si în relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori” (Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata în iunie 2007, art.2, al (1).
Contabilitatea s-a nascut odata cu economia de subsistenta a comunei primitive, desenele din pesterile rupestre nefiind altceva decat forme incipiente ale „socotelilor”: cate animale au fost, vanate si mancate, cate piei s-au jupuit si cate haine au rezultat, etc.
Împreuna cu economia în dezvoltare s-a perfectionat si „arta tinerii socotelilor”, punctul de cotitura reprezentandu-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, dupa care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fara alternative, deopotriva o stiinta si o arta în urmarirea existentei si miscarii capitalurilor si utilitatilor, al stabilirii rezultatelor activitatii si plasarii lor, si totul de maniera ca afacerile sa beneficieze permanent de suportul banesc necesar.
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, stiintifice si practice sunt fara sfarsit atat în ceea ce priveste cuprinderea fenomenelor economice cat si al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate si prezentate, astfel ca despre ea niciodata nu poti sa pretinzi ca stii totul.
Companiile, întreprinderile, institutiile, societatile de orice fel si marime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” si situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informatii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, dupa o metodologie unica – iar aceasta este contabilitatea.
Din punct de vedere istoric, cateva repere merita a fi retinute. În lucrarea “ Contabilitatea generala” din 1947, editia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu defineste contabilitatea pe trei coordonate:
Conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializata în masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea presoanelor fizice si juridice […] trebuie sa asigure înregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si în relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.
Contabilitatea este procesul prin care informatiile financiare a unei entitati sunt înregistrate, clasificate, sumarizate, interpretate si comunicate.
Auditarea, o disciplina înrudita, este procesul de analiza independenta a raportarilor financiare cu scopul exprimarii unei opinii referitoare la corectitudine si respectarea principiilor contabile general acceptate.
Practicantii contabilitatii se numesc contabili. Contabilii cu experienta pot fi atestati de Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati drept Contabil Autorizat, Expert Contabil sau Cenzor independent, Auditor, Evaluator.
Înregistrarile care se efectueaza zilnic constituie Contabilitatea primara.
Contabilitatea este o componenta a sistemului informational economic. Evidenta cronologica si sistematica a informatiilor economice se face pe baza documentelor justificative, avand ca modalitate de exprimare si evaluare etalonul banesc.
Contabilitatea moderna se bazeaza principiul dublei înregistrari. Aceasta forma este cunoscuta si sub numele de contabilitate în partida dubla. Acest sistem presupune efectuarea a cel putin doua înregistrari pentru fiecare tranzactie: debitarea unui cont contabil si creditarea altuia. Suma tuturor debitarilor trebuie sa fie întotdeauna egala cu suma tuturor creditarilor, putand astfel verifica usor existenta erorilor. Acest sistem a fost folosit deja în Europa medievala, posibil chiar în Grecia antica.
În anumite cazuri se foloseste si contabilitatea în partida simpla.
Înregistrerea cronologica a informatiilor economice se realizeaza cu ajutorul conturilor contabile, întocmindu-se Registrul-jurnal, iar înregistrarea sistematica se realizeaza prin întocmirea Registrului de Inventar si a Registrului Cartea Mare. Lucrarile de sinteza care se întocmesc periodic sunt Bilantul contabil si Contul de profit si pierdere. Verificarea corelatiilor se realizeaza cu ajutorul Balantei de verificare.
Caut expert contabil Bucuresti-Ilfov | Cabinet individual expert contabil | Firma de contabilitate Bucuresti | Oferta personalizata servicii contabilitate | Program contabilitate primara | Consultanta Gratuita | Contact |